Traduceri legalizate

Abia plecă inspectorul şi cineva sună la uşă. Anthony deschise. Era un băieţel cu un pachet în mînâ.
— Un comision pentru dumneavoastră, domnule.
Anthony îl luă surprins. Nu aştepta nici un fel de pachet. Intră în salon şi-i tăie sfoara.
Un set de pahare de lichior l
Pe fundul unui pahar zări' un trandafiraş artificial. Mintea îi zbură înapoi în strada Kirk. în camera de la etaj.
Traduceriautorizate.biz va ofera si servicii de traduceri legalizate pentru traduceri de acte : diplome, acte auto, foi matricole, certificate, caziere, contracte, sentinte etc.
De asemenea va oferim servicii de interpretariat consecutiv sau simultan pentru intalniri de afaceri, reprezentarea cetatenilor straini in fata autoritatilor, conferinte, interviuri, delegatii si diverse alte evenimente.
„îmi placi... da, îmi placi. Să ţii minte asta orice s-ar întîmpla, da ?"
Erau vorbele ei. Orice s-ar întîmpla... A vrut să spună că...
Anthony îşi reveni din visare.
„Aşa nu mai merge !", se admonestă de unul singur.
Ochii îi căzură pe maşina de scris şi se aşeză cu o figurâ decisă.
AMISTERUL CELUI DE-AL DOILEA   CAS-TRAVETE.
Din nou, faţa lui căpătă o traduceri autorizate expresie visă-toare. Şalul Celor o Mie de Flori. Ce se gă-sise oare pe podea, lîngă cadavru ? Lucrul acela groaznic, care explica întreg misterul...
Nimic, desigur, din moment ce totul nu fu-şese decît   o născocire   menită   să-i   distragă

atenţia şi povestitorul folosise trucul celor „O mie şi una de nopti" care se opresc în punctul cel mai interesant al povestirii. Dar n-ar putea fi acoîo şi un lucru groaznic, care să explice întrogul mister ? N-ar putea ? Dacă cineva şi-ar pune mintea la contribuţie ?...
Anthony smulsc foaia din maşina traduceri legalizate de scris şi puse alta. Bătu îa maşină titlul :
O clipă sau două îl privi în iinişte.

Apoi începu să bată vertiginos...

Foraje puturi apa potabila

Ce ? Oh, da ! Ha, ha, ha !,' rîse el al-bastru. Presupun că deja au plecat, nu ? Acei... acei prieteni ai mei, vreau să spun.
— O, da, domnule. Au plecat de mult. Am pus vaîizele în taxi şi domnul cel înalt a ur-cat din nou şi apoi au ieşit în fugă şi au ple-cat imediat... Scuzaţi-mă, domnule, e ceva în neregulă ?
Rogers avea tot dreptul să întrebe. Gea-mătul cavernos emis de Anthony ar fi născut bănuieli în mintea oricui.
— Totul este în neregulă, mulţumesc, Ro-gers. E clar eă tu nu ai de ce să   fi învinuit Lasă-mâ, vreau să stau la o mică şuetă cu te-lefonul.
Cinci minute mai tîrziu, Anthony se con-fesa inspectorului Driver, care stătea în fata lui cu blocnotesul în mînă. Un individ neplă-cut, inspectorul Driyer (reflectă Anthony) şi care nu arăta mai deloc a inspector. De fapt, era teatral de-a binelea. încă un exemplu grăitor al superiorităţii Artei asupra Naturii !
Anthony ajunse la capătul povestirii.  Ins-pectorul închise blocnotesul.
—    Ei, bine ?, se interesă   Anthony   îngri-jorat.
—    Clar ca bună ziua, rosti   inspectorul.   E banda lui Patterson. Au făcut   o multime   de
Punerea în producţie a puţului forat se desfasoara în trei faze: decolmatare, deznisipare, pompare experimentală şi testare foraje puturi.
Colmatarea se caracterizează prin micşorarea permeabilităţii stratului acvifer din jurul puţului ca urmare a operaţiilor de foraje puturi apa, când calitatea fluidului de foraj şi diferenţa de presiune dintre acesta şi strat permit intrarea fluidului în stratul acvifer.
Prima fază de punere în producţie pentru puţurile la care stratul acvifer a fost traversat cu noroi de foraj este decolmatarea. La puţurile pentru apă, la care stratul acvifer nu a fost traversat cu fluid de foraj, nu este nevoie de această fază, deoarece apa din strat, la intrarea în gaura de puţ, nu întâlneşte rezistenta produsă de colmatare
chestii   istete  în   ultima  vreme.   Un   bărbat înalt, blond, unul mai scund,   brunet şi fata.
—    Fata ?
—    Da, brunetă şi foarte drăguţă... De obi-cei e folosită ca momeală.
—    O... spaniolă ?
—    Puteţi să-i spuneti şi aşa. S-a născut la Hampstead.
—    Am spus eu că e un loc  foarte  tonic !
•murmură Anthony.
—    Da, e suficient de limpede, spuse ins-pectorul şi se ridică să plece. V-a prins la te-lefon şi v-a îmbrobodit cu o poveste. Şi-a în-chipuit că o să veniţi. Apoi s-a dus \e Mama Gibson, care nu se dă în lături să accepte un bacşiş, deoarece găseşte jenant să-i iase să se întîlnească în public... amantii, atâcă, înţele-geţi, nimic criminal. Cazi în cursă, ei te aduc înapoi acasă şi, în timp ce unul î'vi îndrugă o poveste, celâlalt o şterge cu pr:ida. în mod cert banda foraje lui Patterson, e mîn.> lor.
—    Şi lucrurile mele ?, se interesă neliniş-tit Anthony.
—    Facem tot ce putem, domnule. Dar sînt deosebit de vicleni.
—    Aşa şi par, oftă Anthony amărît.

Scoala de soferi

Ceva mult mai groaznic. Ceva care ex-plică întregul mister al şalului şi scoate la iveală întreaga lui valoare... Scuză-mă, cred că e şeful...
într-adevăr, sunase cineva la uşă. Anthony îşi stăpîni nerăbdarea cum putu şi-1 aşteptă pe inspector să ,se reîntoarcă. Acum era sigur pe poziţii. De îndată ce-i vor lua amprentele, îşi scoala soferi vor da seama de eroarea comisă. Şi apoi poate îlA^a suna şi Carmen. Şalul Celor  o Mie   de   Flori !   Ce  poyeste stranie ! Exact genul de poveste care să cre-eze cadrul adecvat pentru frumuseţea   desă-vîrşită şi sumbră a fetei. Carmen Ferrarez...
Se smulse din visare... Unde stă atîta ins-pectorul ? Se ridică şi deschise uşa brusc. în încăpere domnea o linişte stranie. Să fi ple-cat ? Nu fără să-i spună un cuvînt...
Se grăbi spre cealaltă cameră. Era goală ; la fel şi salonul. Ciudat de goală. Avea un as-pect pustiu, dezordonat. Cerule ! Picturile lui pe email... argintul !
îngrozit. străbătu în goană tot apartamen-tul. Aceea^! poveste ; apartamentul fusese go-lit, Toate obiectele de valoare — şi Anthony poseda gustul rafinat al unui colecţionar se-rios de lucruri mici — fuseseră luate.
 Scoala de soferi este cea care va ofera tot sprijinul pentru a descoperi libertatea de miscare si bucuria de a conduce odata cu constientizarea responsabilitatii pe care o are fiecare sofer.
Va invitam sa studiati conditiile de inscriere si preturile cursurilor in paginile urmatoare, iar daca gasiti de cuviinta sa va alaturati familiei soferilor puteti sa ne contactati.
Cu un horcăit, Anthony se împletici pînă la un scaun pe care se prăbuşi cu capul în mîini. îl trezi soneria de la intrare. Deschise uşa şi se pomeni în faţă cu Rogers.
—    Vă rog să mă scuzaţi, îi spuse acesta. Dar domnii şi-au închipuit că s-ar putea să aveţi nevoie de ceva.
—    Domnii ?
—    Cei doi prieteniai dumneavoastră, dom-nule. I-am ajutat la împachetat cît mi-a stat în puteri. Noroc că aveam două valize bune în subsol. — Ochii îi căzură pe podea. — Am măturat cît am putut de bine, domnule.
— Ai împachetat lucrurile aici ?,   mugi Anthony.
—    Bineînjeles, domnule. Nu asta aţi do-rit ?,Domnul cel înalt mi-a spus să împache-tez şi, dacă am văziit că eraţi ocupat să vor-biţi cu celălalt domn în camera mică, nu am vrut să vă deranjez.
—    Nu eu vorbeam cu el, zise Anthony. El vorbea cu mine... Afurisit să fie !
Rogers tuşi.
—    îmi pare foarte rău că a fost necesar, domnule, spuse.
—    Necesar să ce ?
—    Să vă despărţiţi de micile dumneavoas-tră comori, domnule.

Traduceri araba romana

O furie nebună aflînd că şalul fusese vîndut şi a încercat zadarnic să-1 recupereze.   Cînd   în sfîrşit a găsit-o pe femeia care-1   cumpărase, aceasta i-a declarat că îl revînduse unei   ne-cunoscute. Don Fernando era disperat. Două luni mai  traduceri romana araba tîrziu   a   fost   înjunghiat   în   plină stradă şi a murit din pricina rănilor. Din acel moment Anna   Rosenborg   a părut,   în   mod suspect, că pur şi simplu se scaldă în bani. în următorii zcce ani, casa ei din Hampstead a fost prădată de nu mai puţin de opt ori. Pa-tru dintre încercări au dat greş şi nimic nu a dispărut din casă ; în celelalte cazuri, printre lucrurile furate s-a aflat şi cîte un şal brodat. Inspectorul se opri puţin, apoi continuă în urma unui semn nerăbdător   din   partea   lui Anthony :
— Cu o săptămînă în urmă, Carmen Fer-rarez, tînăra fată a lui Don Fernando, a so-sit la noi în ţară, venind dintr-o mînăstire din Franţa. Prima sa mişcare a fost să o caute pe Anna Rosenborg la Hampstead. De acolo ni s-a raportat că a avut o discuţie violentă cu bătrîna ; ultimele ei cuvinte înainte   de des-părţire le-a auzit un servitor : „încă îl mai ai, a ţipat ea. în toţi anii ăştia te-ai îmbogătit de pe urma lui, dar îţi promit solemn că pînă la urmă   o   să-ţi aducă   ghinion.   N-ai   nici   un
drept moral asupra lui şi o să vină ziua în care ai să doreşti să nu fi văzut niciodată Şa-lul Celor o Mie de Flori".
Limba araba are doar doua forme scrise - araba clasica si araba moderna standard, toate celelalte variante regionale sunt doar verbale. Traduceri araba clasica se gaseste in Coran si nu este niciodata folosita in conversatii sau scrieri non-religioase. Araba clasica este limba oficiala a tuturor tarilor arabe si este singura forma de traduceri araba romana predata in scoli.
Trei zile după această ceartă, Carmen Fer-rarez a dispărut în mod misterios de la ho-telul unde stătea. în camera.ei a fost găsit un nume şi o adresă — numele lui Conrad Flec-kman şi o notă din partea cuiva presupus a fi un anticar, prin care acesta o întreba dacă era dispusă să se despartă de un oarecare şal brodat pe care îl credea în posesia ei. Adresa de pe bilet era falsă.
E limpede că şalul e cheia întregului mis-ter. Ieri dimineaţă, Conrad Fleckman a vizi-tat-o pe Anna Rosenborg. Au stat închişi o oră sau chiar mai mult. Cînd el a plecat, fe-meia a fost obligată să se întindă în pat, în-tr-atît a tulburat-o întrevederea cu el. Dar a dat ordin ca, în cazul în care ar fi dorit să o mai vadă, să fie neapărat primit. Azi-noapte s-a sculat şi a ieşit din casă pe la ora nouă şi nu s-a mai întors. A fost găsită de dimineaţă în casa unde locuia Conrad Fleckman, înjun-ghiată în inimă. Pe podea, lîngă ea, era... Ce crezi că era ?
— Şalul, intrebă Anthony cu sufletul la gură. Şalul Celor o Mie de Flori ?

Origine germana

—    Bine, domnule... Anna Rosenborg era de origine germană şi locuia la Hampstead. Deşi fără cine ştie ce mijloace de existenţă evidente, devenea din an în an tot mai bo-gată.
—    Eu sînt exact pe dos, comentă Anthony. Am mijloace de existenţă considerabile şi to-tuşi pe an ce trece devin tot mai sărac. Poate că m-aş fi descurcat mai bine dacă aş fi trăit în Hampstead. Auzisem eu că Hampstead e foarte tonifiant.
—    La un moment dat, continuâ Verrall, s-a apucat de negustoria cu haine recondiţio-nate.
—    Imi amintesc cum mi-am vîndut şi eu uniforma după război...
—    în urmă cu zece ani, la Londra se aflau mai multi refugiaţi politici spanioli ; printre ei, un oarecare Don Fernando Ferrarez cu tînăra lui soţie şi cu copilul. Erau foarte să-raci şi soţia era bolnavă. Anna Rosenborg i-a vizitat acasă şi i-a întrebat dacă n-au ceva haine de vînzare. Don Fernando era plecat şi sotia lui s-a hotărît să se despartâ de un mag-nific şal spaniol, împodobit cu o minunată broderie, unul din ultimele cadouri pe care i le făcuse soţul ei înainte de a părăsi Spania. Cînd s-a întors, pe Don Fernando 1-a cuprins

Mici secrete vinovate

încă un punct bun pentru dumneavoas-tră, domnule, încuviinţă Verrall clipind din ochi. Apropo, domnule, despre ce e vorba ? Care e misterul celui de-al doilea castravete ?
—    Ei, aici m-aţi prins. Tocmai cel de-al doilea castravete a declanşat toată încurcătura.
Carter îl privi intens. Brusc, clătină capul şi îşi lovi fruntea în mod semnificativ.
—    Tîmpit eşti, amice !, mormăi el suficienl de tare pentru a fi auzit.
—    Acum, domnilor, rosti domnul East-wood, să trecem la lucru. Aici sînt scrisorile adresate mie, carnetul meu de cecuri, comu-nicări de la editori. De ce mai aveţi nevoie ?
Verrall examină hîrtiile pe care Anthony le aruncase în faţa lui.
—    în ceea ce mă priveşte, începu politicos, nu-mi mai trebuie nimic. M-aţi convins. Dar nu îmi pot asuma singur răspunderea de a vă elibera. Vedeţi, deşi pare limpede că aţi locuit aici timp de cîţiva ani sub numele de Eastwood, e totuşi posibil ca Conrad Fleckman şi Anthony Eastwood să fie una şi aceeaşi persoană. Trebuie să fac o cercetare amănunţită a apartamentului, să vă iau amprentele şi să telefonez la sediu.
—    Un program destul de vast, remarcă Anthony. Vă asigur că sînteţi invitaţii mei să-mi cunoaşteţi micile secrete vinovate care o să vă cadă în mînă.
Inspectorul se încruntă. Deşi detectiv, avea şi el personalitate !
—    Sînteţi bun să intraţi împreună cu Car-ter în camera mică din fundul casei în timp ce eu îmi văd de treabă ?
—    în regulă, acceptă Anthony îmbufnat. Bănuiesc că nu se poate altfel, nu ?
—    Adică ?
—    Ca dumneavoastră, cu mine şi cu cîteva pahare bune de whisky să stăm în camera mică în timp ce prietenul nostru, sergentul, să-şi efectueze laborioasa cercetare...
—    Dacă preferaţi compania mea...
—    Da.
îl lăsară pe Carter să examineze conţinutul biroului, cu dexteritatea caracteristică profesiunii. Cînd ieşeau, îl auziră ridicînd telefonul şi cerînd Scotland Yardul.
—    Nu e chiar aşa de rău, constată Anthony aşezîndu-se cu un pahar de whisky cu sifon alături, după ce îl servise şi pe inspectorul Verrall. Trebuie să beau eu întîi, ca sâ vă dovedesc că nu e otrăvit ?
Inspectorul zîmbi.

Investigatii criminalistice

Un taxi opri şi cei trei urcară. Anthony mai făcu o ultimă încercare, adresîndu-se lui Verrall :
—    Ascultă-mă, dragă inspectore, ce rău poate fi dacă treceţi pe la mine pe acasă să vedeţi dacă spun adevărul sau nu ? Puteţi păstra taxiul, dacă vreţi ; iată o ofertă generoasă ! Cinci minute nu înseamnă mare lucru.
Verrall îl privi scrutător.
—    O să mergem, rosti deodală. Deşi pare ciudat, cred că spui adevărul. Nu am chef să ne facem de rîs arestînd pe cinc nu trebuie.
Unde stai ?
—    Cartierul Brandenburg, nr. 48.
Verrall se aplecă înainte şi îi strigă.şoferului adresa. Tăcură pînă la destinaţie, cînd Carter sări din maşină, iar Verrall îi făcu semn lui Anthony să-1 urme^c.
—    Nu e nevoie să creăm nimănui neplăceri, explică Verrall în timp ce cobora şi el.
Intrăm detaşat, ca şi cum domnu! Eastwood şi-ar aduce acasă nişte prieteni.
Anthony îi fu deosebit de rocunoscător pentru sugestie, iar opinia sa despre Secţia de Investigaţii Criminalistice se îmbunătăţi simţitor. In hol, norocul li-1 scoase în cale pe Rogers, portarul. Anthony se opri.
—    A, bună seara Rogers, rosti ca din în-tîmplare.
—    Bună seara,   domnule   Eastwood,   răs-punse portarul respectuos. Se ataşase de An-thony, care dădea un   exemplu   de   liberali-tate, nu întocmai urmat şi de vecinii săi.
Anthony se opri în capul scărilor.
—    Apropo, Rogers. De cînd locuiesc eu aici ? Tocmai discutam cu prietenii mei.
—    Staţi să-mi amintesc, domnule. Cred că în curînd se fac patru ani.
—    Exact aşa mă gîndeam şi eu.
Anthony    aruncă   o   privire   triumfătoare
spre detectivi. Carter se încruntă,   dar   Ver-rall zîmbi din toată inima.
—    Foarte bine, domnule, dar nu îndea-
juns, remarcă el. Urcăm ?
Anthofty descuie uşa. îşi aminti încîntat că Seamark, omul care îl ajuta la menaj, era plecat. Cu cît mai puţini martori la această catastrofă, cu atît mai bine !
Maşina de scris stătea unde o lâsase. Car-ter se îndreptă spre masă şi citi titlul în pa-gină.
—    Una din povestirile mele, exclamă An-thony nonşalant.