— Bine, domnule... Anna Rosenborg era de origine germană şi locuia la Hampstead. Deşi fără cine ştie ce mijloace de existenţă evidente, devenea din an în an tot mai bo-gată.
— Eu sînt exact pe dos, comentă Anthony. Am mijloace de existenţă considerabile şi to-tuşi pe an ce trece devin tot mai sărac. Poate că m-aş fi descurcat mai bine dacă aş fi trăit în Hampstead. Auzisem eu că Hampstead e foarte tonifiant.
— La un moment dat, continuâ Verrall, s-a apucat de negustoria cu haine recondiţio-nate.
— Imi amintesc cum mi-am vîndut şi eu uniforma după război...
— în urmă cu zece ani, la Londra se aflau mai multi refugiaţi politici spanioli ; printre ei, un oarecare Don Fernando Ferrarez cu tînăra lui soţie şi cu copilul. Erau foarte să-raci şi soţia era bolnavă. Anna Rosenborg i-a vizitat acasă şi i-a întrebat dacă n-au ceva haine de vînzare. Don Fernando era plecat şi sotia lui s-a hotărît să se despartâ de un mag-nific şal spaniol, împodobit cu o minunată broderie, unul din ultimele cadouri pe care i le făcuse soţul ei înainte de a părăsi Spania. Cînd s-a întors, pe Don Fernando 1-a cuprins
